Telal

( lipsiți de sentimente,
         într-o lume foarte rece,
         iubirea-i boala care nu
         mai trece )

În oceanul de biți se-ngroapă bucuriile;
Nisipul mării fiind un cumul de pixeli,
Sentimentele electrocutate
Ghețarii pătrund prea rapid în encefal,
( nu degeaba plângem la ^Titanic^ )
Nimic nu ne mai este sigur
( în afara propriilor spaime )


Calculatoarele au preluat rolul cromozomilor, iar ereditarele informații ne sunt zilnic stocate.


Umbrele se formează în subconștient,
                               acolo, unde formele necenzurate își fac veacul.
Coloniile masculine de senzații căutătoare
nu dispar nici atunci când Soarele apare...
Știrile taie toate speranțele noastre
precum cuțitele de Toledo.

stau&
mă gândesc:
Oare toți cei de azi
vom avea grijă de copii
ca de un Tamagotchi?


Mergând pe picioroange,
Luna-mi rămâne în inimă,
Cad și dezordinea mă ajunge,
Devenind un băutor de idealuri.

(vine o întreagă renaștere în visul
tot mai profund:
În visul unei nopți de iarnă)