Dragoste-ntre două lumi

Iubirea lor cea pură
Și nevinovată
S-a născut odată...

Chiar dacă el s-a dus
Pe un drum fără de-ntoarcere,
Ea stă seară de seară
Și așteptă o dulce mângâiere
Sufletească...

Săruturile scurte din lumea lui
Devin dulci ca mierea pentru ea;
Îmbrățișările lui reci ca stânca
Sunt calde pentru cea care a rămas...

Așa e dragostea-ntre două lumi,
Sinceră și nevinovată,
Dar mai presus de toate
E adevărată!