printre amintiri

de fiecare dată asculți jazz
ca să poți suporta ultimul neuron
de după ora 8
& încerci să nu cazi pe treptele unde obișnuiai să trimiți un emoji ironic
vecinei care stătea ca un tablou ce așteaptă să primească o privire
de la fiecare om
care trece cu telefonul lipit de mâini

îmi aduce aminte de poveștile pe care mi le spuneau babele despre țările ținute
doar de pământ și de oamenii care se roagă de orice străin să- i salveze