Îmi imaginam că voi fi libera când am fugit

Ce frumos se vede orașul
Ai spus în timp ce mă priveai
Glumești? Eu văd doar niște buruieni
Priveliștea mea ești tu
A fost nevoie doar de o mutare în spate
De parcă ai face o mutare greșită la șah
Iar apoi ai ar arunca tabla de șah de pe masă
Regulile le fac eu
Semeni cu el
Și îmi produci fiori
Împacă-mă cu flori, vorbe, pupici
Chiar dacă e vina mea
Că uneori spun nu
Mereu ajung în brațele tale
Greșeli omenești
Mă tem însă să nu fi greșeala mea de-o viață
Căci ceea ce adori la mine
Sunt incercarile mele de a mă împotrivi
Dacă voi cădea, nu mă vei prinde
Aștept să cad printre buruieni
Să privesc luminile orașului fără tine
Cu inima ruptă și pete mov pe corp
Cu liniște și vin ce imi curge prin vene
Data viitoare când voi fugi
Nu mă voi mai opri
Iar dacă tocul meu se va înfige în noroi
Îl voi lăsa acolo să îți țină companie
Dar tu nu mă vei mai găsi vreodată
Pentru că voi fi liberă, înecată
Privind orașul dintr-o apă