Fulgerul

În fiecare zi fericirea mă așteaptă,
O văd cum stă departe și surâde la fereastră.
Mă îndrept spre ea nerăbdător s-o strâng în brațe,
Dar fulgerul apare și mă face să dispar.

Fulgerul ne desparte și oricât m-aș opune
Realitatea tristă mă îneacă în amărăciune;
Deși fericirea e așa aproape,
Fulgerul apare iar și mă aruncă în singurătate.

De data asta sunt puternic și reușesc să mă ascund de el
Dar fulgerul tot mă gasește în final și mă face să pier.
Azi nu mai sper la fericire , mi-e frică s-o cunosc …
Pentru că fulgerul mi-a luat-o și dus a fost.

Tristețea mi-e iubită ,iar oamenii se-ntreabă:
“De ce mereu ești trist și nu ne bagi în seamă?”
Dacă aș putea să le răspund acum și pentru totdeauna
Aș da vina pe fulger că mi-a furat inima.

Fulgerul sunt chiar eu , regret s-o spun așa,
Dar mintea mea ciudată mă împiedică să fiu cu ea: fericirea.