Suflet

Sunt pustiită.
Pustiită de dor.
Un suflet mort,
Un suflet putrezit,
Un suflet orb,
Adâncit în deșerticiunile nopții.

Speranța s-a pierdut,
Cufundată în abisul întunericului.
Nu a rezistat.
A murit odată cu inima mea,
S-a stins,
Odată cu durerea arzătoare ce m-a transformat în cenușă .

Sfârșitul nu a ținut seamă.
M-a prins in efemerul vieții,
M-a făcut una cu pământul,
M-a destrămat.

O goliciune.
Tot ce a mai rămas din mine.
Un sufet chinuit,
Căutător de gânduri bune in zile reci,
Așteptând mângâierea caldă,
Dar primind în dar doar amăgirea.