Povara mea este păcatul

Aș vrea să am numai o mână, să păcătuiesc măcar pe jumătate,
Căci cu mâinile am înfăptuit pâna acum, toată lista de nefapte.
Am fost naivă și am crezut ... că-n chiuvetă le voi curăța pe toate,
Dar nicio apa nu-mi va putea judeca faptele condamnate.

Mi-ai spus că viața-i lungă, dar când am avut noi vreodată ceva să ne ajungă?
Degeaba am vrut să țin timpul in loc când... toată lumea era pe fugă.
Degeaba așteptăm să fim tratați cu o sinceritate de o anumită anvergură,
Cănd noi suntem mincinoșii dintr-o lume unde empatia este nulă.

Suntem mai siguri de viitor decât de trecutul blamat
Și ne este rușine tuturor să-l iertăm pe cel acuzat.
Astăzi nimic nu mai este pus cap la cap,
Asa că, spune-mi, cum să cred că măcar iubirea nu este un păcat?