grown and up

,,Nu uita să mănânci tot din farfurie ! Doar aşa creşti mare şi puternic."

Asta auzeam mereu când eram mică.

Asta era dorinţa mamei , a bunicii : să cresc mare şi sănătoasă .

....într-adevăr . Nu m-am opus .

Am ajuns mare , dar încă tânjesc la gândul că puteam să nu le ascult şi să fii rămas mică.


Mi-aş fi permis să mă joc toată ziua cu păpuşile .

Foloseam mereu balsam roz ca să le descâlcesc părul. Se tot încurca de la peria roz cu

oglinjioară pe spate.

Mi-aş fi permis să ies mai des p-afară.

Heh, stau acum la geam şi mă uit pe dealul din faţa blocurilor cu patru etaje .

Tot pământul era al meu . Doar al meu . Căram în haine dorul de joacă în fiecare seară , când

intram în casă.

Mi-aş fi permis să citesc mai mult ... ambalajele de la bomboane.

Ţin minte şi acum aroma dulce a pepenelui roşu şi cea acrişoară , revigorantă de mar verde a

îngheţatei creion. Sau gustul de sare de lămâie al pliculeţelor cu schelete.

Cifra 9 nu mi-a fost niciodată prietenă . Mă rupea mereu de lumea de afară , de toată distracţia

creată într-o singură zi de joacă .

Nu-mi e dor de prieteni. Mereu am avut-o pe Rica alături. Când n-o puteam lua afară şi doar

cucul cânta la acea oră, mintea îmi creea toţi partenerii de joacă de care aveam nevoie.

Ah, da. Băbuţele cartierului. Le-am considerat mereu creative. Doar ele aveau la îndemână

găleţi cu apă gata pregătite pe pervaz. Se gândeau la noi, drăgălaşele. Poate ni se făcea sete,

cald, cine ştie... Ele erau acolo să te răcorească în verile toride.

Totul dispare când creşti mare. Nu. Se transformă . Devine ... altfel.

Şi acum stau cu ochii lipiţi de geamul de la balcon , aşteptând, în fiecare seară de iarnă,
...prima zapadă.

Şi acum cred în moşul misterios , nevăzut dar păstrat viu de poveştile părinţilor.

Nu se ştie niciodată când toate acestea se vor dovedi

Adevărate...