Eu cu mine

Aș vrea să stau cu tine, însă nu prea se poate
Fiindcă eu sunt aici, iar tu-n străinătate
Dar nu-i problemă, trece, că toate trec,
(se spune)
Iar mersul înainte mereu ni se impune.

Ce-i viața fără noi? E totul, e tot viață
Însă noi fără ea, pierduți, fără speranță.
Tu fără mine cum? Singur sau trist mereu?
Chiar nu știu cum ești tu, însă știu cum sunt eu.

Cum sunt? Sunt ca înainte să te întâlnesc
Într-o lume în care ar trebui să simt că trăiesc;
Dar lumea-i monotonă, e o banalitate
Și sigur mi-e mai bine să nu te știu departe.

E doar obișnuință. O fi și altceva?
De ce nu sunt sigură măcar pe viața mea?
E-un sentiment neclar, blurat de îndoieli
Căci cred, chiar de nu-i bine, mereu în rânduieli.

Și da! Mi-e dor de tine, de vorbe și de fapte;
De lucruri mici, mărunte spuse în miez de noapte..
Iar de au fost să fie, toate doar de decor,
Să știi că mi-e mai bine, un simplu călător!