de afară
în cameră e beznă
sub plapumă mișcările noastre se simt ca un cartilagiu
doare de când eram copil
ascult pârâitul oaselor târăsc picioarele
îmi trasez tușul
de afară vine un miros greu de animal mort
cineva în lumea asta ar trebui să vrea
să mă omoare să-mi lase cadavrul în mijlocul
străzii Theodor Aman
în hainele tale plâng cu toți oamenii care mă
iubesc
nu e niciodată prea târziu
să fim fericiți |