când pompele funebre dau faliment

absența nemotivată a morții
ne împiedică și nu decedăm,
și uităm timpul în fața sorții
îi pierdem clipele și-l înmormântăm

foșnetul frunzelor freamată-n fumul
străzilor searbede fără de glas,
cu toți se iau altul după unul
și unul dorește să moară pe ceas

vinerea aceasta nu se mai moare
este clișeul de nesuportat,
suntem cu toții mari vizionari care
vânează dorința morbidă treptat

încremeniți în cortegiu funerar
simțim tremurul firelor rare,
huhurez cântă-n găunos stejar
și lumea nu moare, lumea nu moare