matricaria chamomilla

Mi-am lăsat cicatricile la soare
Sperând c-o să răsară flori de muşețel
Din carne şi păcate.
Dar n-or fi razele din martie
Suficient de calde,
Sau sunt eu prea rece
Că să prindă rădăcini în mine.

Sunt pământ, că aşa-mi zice geneza
Şi văd că nu sunt roditor.
Aici nu creşte iarba, aici nu vine vara.
Sunt doar materie primă
Pentru o vază de pus pe raft,
Pe care o admiră câteva perechi de ochi
Şi-apoi un neîndemânatic
O lasă-n cioburi.

Şi cine se încumetă să mă adune?
Sunt pâmânt şi din miliarde ca mine
E făcută lumea.
Iar din unii, mai norocoşi,
Cresc primăvara flori de muşețel.