copac

copac de scoarță vie
și măduvă neagra
te-ai făcut un pat de lună
și ai ascuns sub tine
umbra ei.

curiosul soare
te-a ars să vadă
unde doarme umbra
și tu ai rămas să acoperi
cu acidul cenușiu
secretul ce aparținea de ieri.

eu vânt cum aș putea
să nu te calc
și să te împrăștii
să legi de oameni
umbra lor
și să le încețoșezi viitorul,
dacă azi eu pot să-i văd
numai pe ei.