Epifanie

Am orbit uitându-mă-n sufletul tău,
sânge de eretic; mi-au explodat capilarele
Și acum mă descompun dual:
în credință
și păcat.

Un reflex abisal alterând
sufletul vechiului Toma,
e cicatricea ce ne face azi
umani. Efemer vă aruncați
cât mai departe de idile romantice
să diluați iluzia logosului,
a androginului; o antiipostaza
orfică.

Dar eu dărâm altarele
pe care odată Penelopa-l jelea
pe Ulise plecat pe mare.
Și cu spiritul ei iluzoriu
descos concretețea spațiului
și noaptea pot simți că exiști
indiferent că sunt modernist,
romantic sau poate simbolist.