atât îmi amintesc

mă proiectez în trecut
cu viteza unui shinkansen
topind tronsoanele
cu palmele calde de nou-născut
sătul până-n gât de cordonul cald
ca tăietura piezișă
desenată alandala
din vârful bisturiului
primele urlete ale mamei
sfârâind în timpane
ca un ou ochi
prăjit pe caloriferul
unui incubator
și primul bec din plafon
ustură
subțiază retina
mami de ce mă dor ochii
mami de ce mi-e foame?