de 54 de minute telefonul ralucăi nu se
mai deschide
am găsit
în dreapta castelului wawel un fel de copou tăcut unde
frappe-urile din żabka se golesc cu zgomot mic
pașii spre malul apei se simt
ca bunică-mea frecându-și unghiile de scaun
aud fetele râzând zgomotos
una din ele strigă de pe câmp / arăți ca un homeless
mă întorc și râd
mă întorc și râd
ca dintr-un proces reconfortant
la întoarcere memoria - singurul colac
sper că v-ați găsit repere
da uite
lângă gard doi copii se agitau ca două
avioane în prăbușire
în spate un chopper cu oglinda zgâriată și
mai la vale singurul magazin care vinde țigări minorilor străini
până la hotel niciun cuvânt doar gândul
că aici singura circumstanță
în care poți muri e
lovit de bicicliști |