Odată ce-ți zăresc defectele,
-Acea nuditate a personalității-
Oamenii se-aruncă precum hienele
Te sfâșie în milioane de bucăți.
Te sfâșie și te-nconjoară,
Și-ți creează cea mai dulce rană.
Te lasă singur în țarână,
Pe rând, sentimentele încep să moară.
Când, în sfârșit, viața te ridică,
Ești un avenger furios,
Setea de sânge și de rană
Îți fură tot ce aveai mai frumos.
Greșim imens, nu raționăm,
Acum știu că zombi există,
Ne grăbim să copiem, să judecăm,
Pentru noi orice e luptă.
Totul e luptă, dar pentru ce luptăm?
Știind că pentru fericire nu se luptă
Fericirea mereu o luăm
Din lucrurile simple… |
|