Scânteie

Cad picaturi de ceară
Pe urmele adânci de rană.
Un zambet schițat în grabă
Zărit pe o alee din depărtare,
Este tot ceea ce mai am.
O mică scânteie mai arde
Din focul ce a fost odată,
Din muntele ce ieri il urcam,
Nu a ramas decat o piatră.
Brațele ce mă țineau,
Să nu mă pierd in valul mării
S-au unit azi strans la piept,
Si m-au eliberat in goliciune.
Ma pierd in timp si ganduri,
Ascult ecoul obosit
Al unei povești de seară .
Povestea s-a sfârșit
Lumânarea s-a topit,
Flacăra s-a stins,
Și am ramas ca odinioară.