mi-am luat permisul de conducere

Am deșurubat poezia
ca banchetele daciei bunicului
    doi prăfuiți de altfel
    care-mpart aceleași bujii
    ancrasate
și-am scos pe rând șuruburile
am jupuit cârpa
    el îi spunea tapițerie
    dar simțeam că jignește fotoliile
    pe care le am tot de la el
    prea uzate de blugii lui
    actualmente vintage
și-am tras de tot ce-o ținea dreaptă
îmi anchiloza spatele.

În mâini îmi rămâneau tot felul de
stihuri și alambicări stilistice
ritmuri ca ale motorului
    nu știu
    bunicul încă zicea că toarce dacia lui
tot felul de igrasii propoziționale
și idei înghesuite sau răsfirate
tot felul de trăiri neprivatizate
    vomitive bune pentru ficatul meu.

Oricum obosisem
m-am lăsat pe spate
    să nu uit că mașina era decapotabilă
    de fapt decapotată de vreme
și mi-am sprijinit ochii în sus cu degetele
după ce curățasem cu aspiratorul totul
    scumpă pungă de praf sper să nu-mi
    aduci acneea cea de toate zilele
    când te aduc atât de-aproape de ochii mei.

Urma
să jerpelesc eu banchetele cu spatele.