*cândva am văzut oameni și gurile lor luau forma
celor mai frumoase lucruri care există
inima s-a simțit ca un copil purtând o cască de cosmonaut
care oricum peste 60 de ani o să ajungă liderul unei colonii înstărite din spațiu
chestionat până la epuizare dacă presiunea atmosferică
resimțită de un om de 40 de kilograme e mai mică pe mercur sau pe marte
pentru că e de fiecare dată o întrebare capcană când
văd oameni și cineva îmi arată o gură frumoasă
devin un coș în miniatură umplut cu ouă de prepeliță vopsite
lângă un coș în miniatură cu ouă roșii normale
la o adică oamenii m-ar putea mânca sau m-ar putea sparge
cândva gurile lor au atins
inima mea un astronaut fără niciun fel de gravitație
o bucată de 40 de kilograme de carne |