Peisaj teluric

Pe zăpada de pe case trece-o urmă de-ntuneric:
Pene negre de mătase secretul și-l țin temeinic.
Doar o slabă siluetă, urmărită de mistere
Se mai vede de pe hornul care pufăie-nspre stele.

Aburi, fum se întretaie și ascund chiar călătorul,
Doar o ceață dinspre ceruri îi îngreunează zborul.
Fuge, viața să-și salveze, că-i vânat de soli ai morții,
Lupta e abia-ncepută și nu știe voia sorții.

Îl urmează sumbre mantii, ce îi strigă prețul vieții,
Vântul rece al uitării îl vrea victimă săgeții.
Vaiete se-aud din urmă – camarazi căzuți, ai morții,
Dar el merge înainte, către zorii dimineții.

Noaptea-i rece, pana-i rece, doar viața sa e caldă
Și o vrea El, Timpul, Golul, ca-n uitare să o piardă.
Pe zăpada de pe case trece-o umbră efemeră:
Pene negre de mătase, ce eternitate speră.