Marea

Marea cu valuri dantelate
Mă cheamă an de an pe nume.
Un dor din vise ne-ncetate
Mă duce iar spre a ei lume.

Pe malul de nisip de aur
M-așteaptă lacrimi sidefate,
Povești cu zei, cu minotauri,
De valuri de cristal purtate.

Eu scoici de mii de ani ascunse –
Secrete din adâncuri tulburi –
Cu degetele-mi tremurânde
Culeg. Și-ascult al mării murmur.

Un pescăruș îmi strigă tainic
Noi vești, din orizont aduse,
Iar marea dăinuie în veacuri
Cu multele-i povești nespuse.