rău

voi începe serbarea a aceasta
în cinstea răului
cu câteva gânduri necurate:
unu — mulțumiri Timpului
că e prezent și că
din pricina lui, omul e
încă atent la circumstanțe
(și, bineînțeles, că poate îmbătrâni)
doi — mulțumesc, Minciună,
că mi-ai arătat conștiința umană
și că ai răsărit din banal
gata să deconspiri o veche
și ascunsă lume —lumea interioară
trei — mulțumesc, Dorință,
pentru că ești cerească alinare
și totodată a infernului prefigurare
a tot ce poate fi mai rău.

ai îmbătrânit și nu mai știi de tine,
iubirea nu mai e, dorința-i muză...
minciuna nu-ți mai folosește la nimic — e bine
că încă viața nu se lasă dusă.
și ce mai ai acum?
doar răul...
dar e al tău
și numai el te face să-nțelegi ce-i bine
te face să plângi descurajat
să-ți amintești de zilele senine.
iar când acestea vor veni la tine
de zeci de ori mai fericit vei fi
decât în toată viața ta...

imnuri aș înălța
pe întregul pământ
și vechii poeți latini
i-aș ridica înviați din mormânt
să îmi compună, dincolo de moarte,
din negura simplei suflări
veșnice mulțumiri pentru rău.