Durerea pe holuri

Cu capul plecat mergeam pe holuri,
Să fac parte din decoruri.
Să nu mă vezi, să nu mă auzi,
Și sufletul să nu mi-l mai străpungi.

Te văd vorbind cu prietenul tău, zâmbești
Și inima mi-o topești.
Mai ieri vorbeai și cu mine,
Și acum între noi nimic nu mai e bine.

Urăsc că te-am avut,
Te-am avut și te-am pierdut.
Te iubeam, tu nu vedeai,
De iubirea mea, fugeai.

Te-ai distanțat, nici nu mă mai saluți,
Dar eu îmi doream să mă săruți,
Te-ai distanțat, ai devenit rece,
Și durerea provocată de tine nu-mi mai trece.

Îți este frică de iubire,
Îți este frică de mine,
Îmi eviți privirea,
Așa îți este firea.

Din când în când, mă privești,
Și când mă uit la tine, te ferești.
Când treci pe lângă mine, parfumul tău mă înconjoară,
Și ignoranța ta mă doboară.


Probabil suntem destinați să fim două suflete, ce zboară separat,
Cu toate astea, ai rămas omul meu preferat.
Prima mea iubire,
Norocul să fie cu tine.