Tu faci cea mai frumoasă liniște

Tu faci cea mai frumoasă liniște,
când doar respiri,
mă privești atent,
și mă lași să te admir.

Tu faci cea mai frumoasă liniște,
așa de frumoasă încât
în capul meu
parcă e o serenadă.

Tu faci cea mai frumoasă liniște,
deși poate sună greșit.
Singuri, amândoi în parc,
privim copacii fără să-i privim.

Tu faci cea mai frumoasă liniște,
dar și cea mai zgomotoasă,
când corzile vioarei tale slăbesc
și sunetul lor devine deranjant.

Tu faci cea mai frumoasă liniște,
la apus sau la răsărit.
Orchestra liniștii tale s-a deșirat
fara să-i fi făcut ceva.