Cum ar fi?

Cum ar fi
Dacă locuințele ar putea pluti?
Unii oameni s-ar muta chiar lângă soare
Ca să vadă de cât mai aproape a lui grandoare.

Câteodată,or să li se facă dor,
De fosta casă, de animale, de bogatul sol,
De râuri, de mări și de oceane
Și de-ale munților izvoare.

Și, pe dată, s-ar porni,
Multe scărițe a construi.
Pe care să coboare,
Când dorul este prea mare.
   
Și, de la o locuință,trei,patru,
S-ar construi și-un amfiteatru.
Și, așezat pe cel mai pufos nor,
S-ar întemeia primul oraș zburător.

Cu clădiri,magazine și restaurante,
Cu străzi, grânar și grădini suspendate,
Târguri pentru vânzări sau troc,
Spații pentru cânt dans sau joc.

Orășelul ar avea o piață,
Cu bănci, fântâni și verdeață,
Și o statuie latăreață,
Nicidecum prea vorbăreață.

În anotimpul rece,
Când o ninge și o ploua,
Locuitorii,
Deasupra țărilor calde orașul ar muta.

Orașul, în timp, s-ar extinde tot mai mult,
Căci cine n-ar vrea să cunoască al lui magic tumult?
Cine n-ar vrea răsăritul și apusul ,primul,să-l vadă?
Și întregul Pămant, de sus, cu ochii să-l străbată?

Eu mă opresc aici, căci lungul drum mă așteaptă,
Îmi pun bagajul-n cârcă și pornesc pe calea dreaptă.
Mii de scărițe urc,
Ca-n ceruri să mă mut.