frunze vii

frunze vii cad peste mine,
peste sufletul meu
și-mi șoptesc nesăbuite
să le păstrez
în inima mea plină de culori.
“urmează-ți inima” mi-au spus,
dar nu le-am ascultat
și acum le vad cum mă privesc
într-un mod neașteptat.
frunze vii cad peste mine,
peste trupul meu pierdut
în neant,
iar vorbele lor
mi se lipesc de piele,
de pielea mea rece și albă
care mă arde pe interior
și urlă de durere,
căci frunzele sunt rele.
frunze vii cad peste mine
și-mi șoptesc nerăbdătoare
să plec,
să dispar,
să mă evapor
precum un duh misterios
uitat de lume,
uitat de univers.
frunze vii cad peste mine...