Esență

Pentru un minut
Îmi las ochii să se-mpăienjenească,
Inima să se oprească
Și-mi pun o întrebare:
Mort viu sau viu fără de viață?

Mă uit în ceață,
Văd umbre cum apucă să se dezmorțească.
Nu au nici chip, nici formă.
Esență pură, fără dogmă.
Existență fără nume,
Dar existență anume.
Corpul lor se clatină încet
În ritmuri înghețate,
Nu-i urmă nici de grabă, nici de cuget
În comutări blurate.
Nu pot vedea
Decât un suflet
Cu ochii mei de mort perfect.

Și-n lumea asta stranie
Nu-i chip de neînțelegere,
Se simte doar căldura rece;
Liniște ca de mormânt,
Glasuri strigând fără de voce,
Fără curenți purtate-n vânt,
Înăbușind cuvântul.

Fără cuvânt și fără formă
E semn de lume nouă;
Fără văz și făr-auz
Tot simți
Al lumii-acordul,
Murmur în umbre,
Totul.

Și mă trezesc mai mult decât
Când mă credeam în viață,
Căci umbra nu este decât
Existență în substanță.