Ochii

Am învățat de curând sa zbor cu ochii,
căci aripile sufletului îmi sunt acoperite,îngreunate
de prafurile civilizației trimilenare.
Zbor, de obicei, seara,
de la marginea unui câmp acoperit de nori,
ca nimeni sa nu-mi întrevadă şi să-mi oprească intenția.
Îmi deschid ochii larg, îi umplu cu azurul cerului
şi îi zbor, calm, spre patria de sus,
spre cunoscutul satelit al pământului și al romanticilor.
De acolo se întorc pe undele electromagnetice ale zorilor.
Îi închid pentru o nouă zi electrică de pe pământ.
Poți să-i întrebi ce-n calea lor au întâlnit.
Îți dau întâlnire în Grădină Orionului!