De-ale viselor

Și am închis ochii...

Eram îmbrăcată in alb
Și un cuib de turturele aveam in cap.
Aveam un voal imens pe spate
Și părul in cosițe pieptănate.
Aveam ochii albaștri-verzi.
Credeai ca sunt izvoare sau chiar livezi.
Pielea-mi era fină și puțin arămie,
Mă cuprinsese soarele cu multă bucurie.
Pășeam ușor să nu m-audă nimeni,
Căci in grădină doar liniștea mai conteni.
Și mă jucam, mă jucam fără jucării.
Mă jucam cu viața și cu alte nebunii.
Nimic nu părea să mă oprească,
Nici o furtună și nici o pasăre măiastră.
Zâmbeam și asta îmi dădea putere,
Pluteam printre particule și stele.
Și nu știam că pot să fiu așa...

Și m-am trezit.