Mirajul vidului

O umbră largă de oțel
Acoperă durerea,
Ecouri gri de violoncel
Îmi sting ușor puterea.


Și printre ape curgătoare
Ce țes agale bolta nopții
Pulsează stele călătoare
Într-un dans lejer al morții.


Oriunde-aș fi, orice aș face,
Trecutul veșted nu mai tace;
Mă leagă-n colți, întemnițată,
Aud și simt ce-a fost odată...