Rătăcir

Cred că te-am invocat cu o vină oarecare,
Calda ta-nveșmântare să-mi fie de-alinare;
Însă ți-am spus de zeci de ori,poate înainte sute,
Să nu rămâi mai mult de, poate, patru ceasuri scurte
Căci de vei sta mai mult, în ale mele brațe,
Te voi pricepe parcă.. ca pe un ghem de ațe..
Un ghem de ațe vii ce-mi atenuau căderea
Deși, parcă acum, doar imi sporesc tăcerea..
Și acum gându-mi arde
Cu gândul tău de lemn și totuși mă gândesc netrebnic
Că poate gândul tău e și el la-l meu.