Emulsie de gânduri

De ce nu-ți place
Poezia mea,
Îndulcită cu vise și cu zel?

Crezi că mă poți schimba?
Că m-aș putea trezi
Din reveria mea?

De ce-mi arăți doar realitatea,
Când știi că-s din eter,
Complet deconectată?

Zburând prin tine
Mă privesc :
Ființă solitară, tragica, ciudată.

Sunt înțeleaptă? Nu.
Chiar nu-nțeleg nimic
Din lumea asta, e mult prea complicată.

Oare-ați uitat
Tu și cu ceilalti
De cei ca mine :
Pete de culoare pe cer și-n ochi de dor?

De ce negi,
Prieten drag,
Că m-ai iubit candva..
Că mă-nvârteam pieziș în gândul tău ..
Că mă topeai cu foc - dulceață roz..
Că deveneam încet un drog, o ciocolată..
                                                                         ..?
De ce-ai fost crud?
M-ai înecat
În așteptări deșarte, acrite cu oțet.

De ce nu știi
Că m-ai rănit așa,
Renegându-mi existența si ființa?

De ce nu-ți mai place
Poezia mea
Împregnată cu parfum si mentol?