Festivalul National de Arte pentru Liceeni - LicArt 12



În acest sfârşit de vară, poezia şi fotografia s-au reîntâlnit la Poiana Braşov, pentru 7 zile, între 9 şi 15 august, în Tabăra de Creaţie LicArt. Prin nişte tineri talentaţi şi dornici să arate că generaţia lor nu înseamnă, aşa cum ar putea părea, numai distracţie uşoară şi superficialitate ci şi înclinaţie către frumos, receptivitate la lumea din jur, nevoie de a înţelege şi a fi mai mult. Pentru că ei există, şi pentru că nişte oameni ceva mai trecuţi prin viaţă decât ei au crezut în ei, în importanţa demersului de a-i face cunoscuţi – cel puţin unii altora - şi a arăta celorlalţi tineri şi altfel de repere şi modele de existenţă, LicArt a putut ajunge la această a 12-a ediţie şi Finală. Uneori pare aproape incredibil, în contextul realităţii de azi, că mai putem continua şi că am reuşit, timp de 12 ani, să găsim sprijin în oameni (şi nu întotdeauna aceiaşi – oameni de cultură, personalităţi, parteneri, sponsori) care au crezut în nevoia liceenilor de LicArt. Şi în nevoia societăţii româneşti, în general, de astfel de iniţiative.

În Tabără au participat finaliştii LicArt, cei consideraţi cei mai merituoşi dintre cei peste 1900 de elevi înscrişi în concurs. Au început să poposească, pe rând, fiecare după cum avea trenul, pe 9 august. Pe alocuri bucuria revederii, pentru licartiştii cu experienţe mai vechi, de prin ediţii anterioare. Poveşti de pe drum şi de dincolo de el, entuziasm, nerăbdare pentru ceea ce avea să urmeze.

Şi au urmat 5 zile minunate şi pline. Multe workshop-uri (mai precis 18), atât pe secţiuni cât şi la intersecţia dintre ele. Tinerii fotografi s-au întâlnit, pe rând, cu Cristina Costieanu - director editorial la revista Epublio – care le-a vorbit despre noţiunea de editare, despre moduri de prezentare a fotografiilor în reviste şi cum se face selecţia fotografiilor pentru portofoliu, apoi au învăţat sub coordonarea lui Luca Achim care sunt etapele şi principalele tehnici de procesare a imaginilor, au urmat întâlnirile cu fotografii profesionişti Vlad Eftenie şi Dan Dinu. În cadrul work-shop-ului susţinut de Vlad Eftenie, după dezvăluirea şi discutarea mai multor secrete şi aspecte specifice fotografiei de stradă şi portretelor urbane, participanţii au avut prilejul să le exerseze ulterior pe străzile Braşovului cu aparatele foto în mână, fotografiile selectate de fiecare finalist fiind apoi comentate liber în cadrul întânirii de grup. Alături de Dan Dinu au descoperit mai în profunzime, prin tehnici, metode şi modalităţi de abordare, lumea fotografiei de peisaj. În acelaşi timp, poeţii au făcut exerciţii de imaginaţie şi scriere creativă alături de poetul Răzvan Ţupa. Au scris poeme pornind de la piese muzicale, de la materiale din ziar, pe diverse teme, în diverse moduri, explorându-şi imaginaţia şi limitele proprii de expresie.

Totodată poeţii şi fotografii n-au funcţionat în Tabăra LicArt ca două universuri separate. Răzvan Ţupa a lansat o idee-exerciţiu, foarte interesantă, ca fiecare dintre tinerii poeţi să scrie câte un poem despre unul dintre colegii lor fotografi. O a doua temă a fost aceea de a scrie câte o poezie despre o fotografie realizată de tinerii fotografi în Tabără. La rândul lor, finaliştii fotografi şi-au ales câte o poezie dintre cele finaliste sau scrise în Tabără de către colegii lor poeţi, pe care au încercat s-o ilustreze cât mai bine printr-o fotografie. Exerciţii care s-au dovedit fascinante, pe de o parte pentru că au provocat o interacţiune mai profundă între participanţii la cele două secţiuni, pentru ca s-a dovedit un exerciţiu deosebit de cunoaştere a celuilalt, de explorare a modalităţilor de expresie şi de înţelegere a unui mesaj transmis prin alte căi decât cele cu care au fost ei obişnuiţi.

Tot împreună, fotografi, poeţi şi coordonatori, am fost în două excursii. Una, despre care am vorbit şi mai sus, la Braşov, prilej de a simţi şi cuprinde atmosfera oraşului şi poveştile lui, cu străzile, clădirile, istoria şi oamenii care-i dau viaţă. Excursia s-a încheiat cu participarea la vernisajul de fotografie wildlife a tânărului fotograf Zoltan Nagy. Cea de-a doua excursie, către finalul Taberei, a cuprins o drumeţie la Cabana Postăvaru, pe drumuri de munte şi cu voie bună.

După care a venit şi rândul momentului final, ceremonia de decernare a premiilor LicArt 12. Care a început cu un moment special, de prezentare a creaţiilor realizate pe parcursul Taberei. Poeţii au recitat poeziile scrise pe marginea fotografiilor şi au şoptit la urechea fotografilor poeziile scrise despre ei, aceştia împărtăşind apoi, vers cu vers, “descoperirea” lor în cuvinte şi celorlalţi. Liceenii fotografi au prezentat, la rândul lor, fotografiile inspirate de poeziile alese. Toate s-au dovedit nişte exerciţii deosebite, cu rezultate surprinzătoare. Apoi a urmat momentul mult aşteptat, premierea câştigătorilor. Emoţii mari, tensiunea aşteptării, bucurie, pe alocuri oarece dezamăgiri, ca la orice final de concurs. Deja totul începuse să pară că a trecut prea repede.

Premiile acestei ediţii a LicArt au avut o valoare totală de peste 16000 lei şi au fost posibile datorită sprijinului oferit de nişte oameni deosebiţi, cărora le mulţumim pentru că au înţeles ceea ce facem, importanţa şi rolul festivalului LicArt. Cei 4 câştigători la secţiunea foto au primit aparate foto perfomante şi accesorii oferite de Nikon, premiile la poezie fiind oferite de organizatori. Pe de altă parte, toţi participanţii, câştigători sau nu, au primit, pe lângă diplome câte un premiu de finalist constând în produse cosmetice oferite de Oriflame. Finaliştii la secţiunea poezie s-au bucurat să-şi vadă poeziile tipărite într-un volum colectiv, LicArt 12, pe care l-au primit din partea Clubului Nouă ne Pasă!.

Ca în fiecare an, Marile Jurii LicArt au fost formate din oameni deosebiţi, profesionişti în domeniu. La poezie au evaluat şi decis poetul Răzvan Ţupa, criticul literar Paul Cernat, poetul şi criticul literar Marius Chivu. La fotografie câştigătorii au fost decişi de binecunoscuţii fotografi profesionişti Dinu Lazăr, Vlad Eftenie şi Radu Sigheti.

Dar, cum orice poveste frumoasă are şi un sfârşit, pe 15 august fiecare a pornit pe drumul lui spre casă, poate puţin mai încrezător în propriile forţe sau în ce pot face oamenii, individual sau împreună, mai bogat în întâlniri cu ceilalţi, cu frumosul din ei, cu amintirea unor cuvinte şoptite sau a unui colţ de imagine, a serilor în care vedeam câte un film sau jucam Jungle Speed, a emoţiilor trăite şi a lucrurilor valoroase învăţate. Despre poezie sau fotografie şi drumurile lor şi, poate mai mult decât atât, despre ei înşişi şi despre o altfel de realitate.

Iuliana Şerban