Festivalul National de Arte pentru Liceeni - LicArt 10



In urma cu 10 ani, eram niste tineri – mare parte din noi nu cu mult departati de varsta fata de liceenii participanti – care, pe drumul lor impreuna, invatasera ca nu-i suficient doar sa existi. Ca oamenii pot fi uneori frumosi si ca, atunci cand poti, esti dator macar sa incerci sa scoti acel frumos la suprafata si sa-l descoperi celorlalti. Ca e important sa-i stimulezi, in primul rand pe cei care inca privesc viata cu ochi de inceput de drum, sa creada in ei si sa nu se multumeasca sa fie prea putin. Nu stiam atunci prea clar ce va urma sa devina LicArt-ul, daca tinerii ii vor iesi in intampinare cu entuziasm, sau cat va putea exista. Stiam doar ca ne simteam „datori”, fata de lucrurile in care credeam, sa-l facem.

Si iata c-am ajuns la editia a 10-a. Si cel mai important concurs de arte adresat liceenilor din Romania. Cateodata, uitandu-ma la lumea din jur, mi se pare incredibil. Incredibil ca mai putem si incredibil ca am reusit, timp de 10 ani, sa gasim sprijin in oameni (si nu intotdeauna aceiasi – oameni de cultura, personalitati, parteneri, sponsori) care au crezut in ceea ce facem si in nevoia liceenilor de noi.

Finala LicArt 10... a inceput cumva chiar inainte de prima ei zi. Cu entuziasmul celor ajunsi mai devreme la cazare si dorinta de-a-l impartasi celorlalti, a inceput prin cate un tren sau microbuz si prin asteptarile si sperantele licartistilor. 111 elevi au fost nominalizati la aceasta editie (din totalul de 2565 de concurenti din intreaga tara). Cea mai mare parte din ei au fost cazati la caminul Universitatii Spiru Haret, acolo au luat si micul dejun in fiecare dimineata (iaurturile oferite de Danone) si sandwich-urile de seara. Masa de pranz a fost luata in oras, la restaurantul aceleiasi Universitati.

Prima zi de LicArt (27 mai) a inceput pentru tinerii licartisti poeti cu o vizita la redactia Observatorului Cultural. Au stat de vorba cu echipa redactionala, au putut intelege ce presupune munca la o revista cu profil cultural, s-a vorbit despre carti, despre oameni, despre influente si asteptarile de la tine insuti. La plecare, au primit si un mic cadou, ultimul numar al revistei. In acest timp, licartistii fotografi au mers la studioul Dynaphos, unde au exersat fotografia de studio, schimband pe rand rolurile, din fotografi in modele.

Seara, la ARCUB, toti cei prezenti s-au putut bucura de expozitia cu fotografiile nominalizate. Autorii le priveau cu emotie: parca sub ochii celorlalti pareau mai pline de sensuri, mai bogate decat le stiau ei. Mici povesti atarnate cumva de coada ochiului. Apoi a venit randul teatrului. Cele trei trupe finaliste, "introduse" pe scena de castigatorii primelor editii de teatru LicArt, au dat tot ce-au avut mai bun pe scena salii ARCUB, incercand sa convinga Marele Juriu (unul de exceptie, format din regizoarea Sanda Manu, criticul de teatru Florica Ichim si actorul Victor Rebengiuc) ca si-au meritat numele de finalisti la LicArt si ca au ceva de spus, prin talentul si pasiunea lor.

Cea de-a doua zi a inceput cu work-shop-urile pe sectiuni, desfasurate la Colegiul National "Cantemir-Voda", unde invitatii (actorul Eusebiu Stefanescu la teatru, Cosmin Bumbut la fotografie si Mario Barangea la poezie) au stat de vorba cu finalistii LicArt, fiecare despre partea lui de arta (si de umanitate din arta), despre motivatii, despre ce si cum ar trebui sa vezi in jur, exercitii de creativitate.
Imbogatiti cu bucuria intalnirilor cu oameni "altfel", dupa pranz liceenii au mers si in intampinarea atmosferei orasului. Povesti, fotografii, ganduri, impresii, oameni, cladiri... drumuri...
Seara toti licartistii au mers la teatru, la spectacolul "O lume pe dos", o piesa-colaj din trei momente, despre alienare si singuratate (cum zice si titlul, cumva despre lume deci ), cu Tudor Chirila si mama sa, Iarina Demian. Ma uit la poza de grup facuta atunci, la balcon, chiar inainte de inceperea piesei. E ceva frumos in acea fotografie. Imi place sa ma gandesc ca poate-i sentimentul de impreuna, prin LicArt. Dupa spectacol ne-am urcat cu totii in autobuzele venite special pentru licartisti si-am mers la camin, unde toti finalistii au primit diplomele si cate un cadou special pregatit pentru ei. Tinerii poeti au putut sa rasfoiasca volumul colectiv LicArt 10, ce a inclus atat toate poeziile nominalizate, cat si poeziile premiate in 10 ani de festival.

In cele din urma a sosit si ultima zi de LicArt 10, care a inceput cu o excursie la Mogosoaia, unde nominalizatii LicArt au vizitat palatul si muzeul si, pe langa intersectiile pe ici-colo cu istoria si cu un loc splendid de natura, s-au bucurat de intalnirile (work-shop-urile) pe sectiuni cu poeta Simona Popescu, fotograful Andrei Pandele si actrita Raluca Ghervan. Intalniri deosebite, ca intotdeauna atunci cand iti vorbesc niste oameni deosebiti, care au ceva de impartasit.

Dupa work-shop-uri, am mancat cu totii la restaurantul complexului Mogosoaia, apoi ne-am urcat in autobuzele special venite pentru licartisti si ne-am indreptat catre sala Arcub si spre momentul cel mai asteptat si pe care, in acelasi timp, sperantele tuturor celor prezenti l-ar fi amanat cat mai mult posibil. Ca la orice final. Si totusi nu s-a lasat asa de mult asteptat, s-a insinuat repede, dincolo de contradictiile asteparilor noastre. La Gala de premiere (ca si in prima seara de LicArt de altfel) ne-au fost alaturi, fie pe scena, fie prin cate-un filmulet si niste ganduri frumoase, cu acelasi entuziasm de demult, fosti castigatori ai LicArt, care au urmat sau nu pe mai departe drumul artei, dar carora LicArt le-a trasat cu siguranta niste repere in drumul lor catre ei insisi si catre ceilalti. Rand pe rand, in aplauzele celorlalti si intr-un potop de emotii, castigatorii au urcat pe scena. LicArt 10 a oferit si premii speciale, pe langa cele consacrate deja, in total 10 (cate-un premiu pentru fiecare an de existenta, printr-o coincidenta fericita). Marile Jurii LicArt au fost unele de exceptie, pe masura celor 10 ani. La poezie au evaluat si decis criticii Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, Liviu Papadima, decanul Facultatii de Litere din Universitatea Bucuresti si Paul Cernat, profesor universitar la aceeasi facultate. La fotografie castigatorii au fost decisi de binecunoscutii fotografi profesionisti Dinu Lazar, Alex Galmeanu, Bogdan Panait si Gicu Serban.

Tot pe final de LicArt 10, am ras cu totii impreuna cu Trupa Improvisneyland (care au pus in scena, alaturi de licartistii din sala niste momente de teatru-improvizatie) si ne-am bucurat de un concert extraordinar Mihai Margineanu, ale carui muzica si spectacol au ridicat toata sala in picioare.

Si asa s-a incheiat al 10-lea LicArt. Poate atunci, sau cateva ore mai tarziu, la camin, in discutiile de ramas-bun, in autocarul din care niste copii ne fac cu mana si in ochii din care disparusera deja tristetea sau dezamagirea, si ramasese doar regretul apropiatei plecari.

Ne-am dorit ca Finala LicArt 10 sa fie una speciala. Si ca liceenii sa vada in LicArt mai mult decat un simplu concurs. Ne-am bucura sa vada in el o ancorare in frumos, un picior de pod catre ceilalti. Poate si o nevoie a societatii romanesti, pe care incearca LicArt s-o acopere. Ne-am dori sa inteleaga dincolo de efectul imediat si sa poata la randul lor sa schimbe ceva in bine. Tragand cu ochiul la reactiile unora dintre participanti, ma gandesc ca poate, macar un pic, am reusit. Ar fi frumos ca, peste ani, la a cine stie cata editie , sa-i revedem pe licartisti, prin cate o poveste frumoasa de viata, plina de Oameni si amintindu-si ca un pic, macar un pic, au inteles cate ceva despre umanitate, intr-o seara , sau mai multe, de LicArt.

Iuliana Şerban  

 



Warning: require(page_bottom.php): failed to open stream: No such file or directory in /home/licart/public_html/textmareafinala2011.php on line 79

Fatal error: require(): Failed opening required 'page_bottom.php' (include_path='.:/opt/alt/php54/usr/share/pear:/opt/alt/php54/usr/share/php') in /home/licart/public_html/textmareafinala2011.php on line 79