băieții din spatele bisericii

pe vremea aia nu știam cum se măsoară timpul
nici nu ne păsa aveam tunnel vision
și setări neschimbate din fabrică
spuneam rugăciuni pentru a intra în trend cu ceilalți

mai nou îi aud șoptind pe la colțuri de blocuri
-dă-mi doamne sănătate să nu rămân legumă
de la abuzul de droguri dă-mi doamne putere
să ajung om mare să o pot răsplăti pe mama
să-i mulțumesc că m-a crescut

ziceau fără să știe de ce își îndreaptă privirea
spre cer

cândva am dat cu banul să aflăm ziua
în care totul se va sfârși
în plutirea lui ochii așteaptă verdictul

în slow-motion am înțeles totul
greșelile devin realitate doar când ajungi
la capătul puterilor greșelile devin realitate
doar când scapi de ele

ahtiați, ochii încă așteaptă verdictul
în timp ce bănuțul zboară tot mai sus
spre cerul înstelat