cauți mecanismul de autodistrugere &
te aștepți la ceva banal controlabil poate
cu un somn mai bun
dar îl găsești peste tot chiar
în modul cum îți tai unghiile &
îți amintești   încadrate pe fațada din cărămidă
erau posterele albastre cu
                                         NU
                                E PREA TÂRZIU
te agăți de ele ca un cocon de o frunză
și speri.
|