don`t park on double lines
cauți mecanismul de autodistrugere &
te aștepți la ceva banal controlabil poate
cu un somn mai bun

dar îl găsești peste tot chiar
în modul cum îți tai unghiile &
îți amintești   încadrate pe fațada din cărămidă
erau posterele albastre cu
                                        Â   NU
                                E PREA TÂRZIU

te agăți de ele ca un cocon de o frunză
și speri.


Premiul III la LicArt Poezie, ediția 2016