Fantefine
trebuie să fie un grilaj înapoia casei ca să-ți dai seama
ce-i de fapt cu locul ăsta
îmi pot strecura pumnul prin el, odată am apucat de dincolo
un pui galben și ud și am încercat să-l trec în partea mea.
până mi s-a înroșit pielea iaca și soarele complet

înapoia casei vreau să-ți arăt chestiile înflorite
un balansoar care sună prins de rugină
acolo mă tăvălesc
în locul unde mi-am tot lipit spatele e pată mare și întunecată
ca să o ascund mă folosesc de o bucată de tablă ce reflectă

stau și mănânc pizza, uneori găuresc felia și privesc
ce-i de privit
nu mă gândesc la salariu și la puțina resursă
nu m-aș mai gândi cu pizza lângă mine
și cu urmele de femeie la doar un braț distanță

aici, când am crezut prima dată că aș avea o viziune
am apucat-o de eșarfa albastră și am strâns
n-a fost ca și cum aș fi strâns-o de gât
pentru că nu ne atingeam
atunci am simțit dragostea cel mai mult doar că am tăcut

aș sta toată ziua și aș lăsa furnicile să se desfășoare
în părul de pe picioare. când mă ridic, e soarele
ca o minge de bowling pe un plan înclinat.
mi-ar putea arăta că nu doar lumea asta are hoteluri de lux
dacă aș mai sta

deseori mă gândesc să iau cheile
și să trec prin oțel cu farurile aprinse
cu venele-n relief
ar însemna o misiune și
nu cred în așa ceva.

odată i-am spus că aici e o plajă
că noaptea mai ales se aude frumos așa că să rămână
am adus un lighean și am rugat-o să-l umple
apoi m-am spălat pe picioare
înainte de fapt


Premiul III la LicArt Poezie, ediția 2012