43 1/2
cu adidașii ăștia m-am plimbat
sute de kilometri în jurul blocului
ca să găsesc groapa lui paco
i-au lăsat botul afară
mă așteptam la asta

adidașii ăștia s-au rupt în călcâie
și pleoscăiau ca o gură de femeie ca
un picior de bărbat sănătos
datorită lor n-am înnebunit
datorită lor am învățat să privesc
peste umăr și să mă strâng singur de mână

să zicem că nu mă interesează nici o atingere
nici un fel de privire
să zicem că am acceptat cușca asta plină
de vopsele fără obiecții
să zicem că am din ce în ce
mai puțini prieteni și niciun dușman

cu ei voi fugi din nou
pe ei îi voi săruta în talpă seară de seară
în adidașii din ce în ce mai strâmți
îmi voi înfige dinții și ghearele
pentru că cineva le coase călcâiele
când eu levitez cu picioarele goale
deasupra aragazului
apoi mă încalță cum ar schimba un bec
cineva care nu vrea să-mi facă rău
nu nu
nu vrea să-mi facă rău
nici măcar să mă înțepe în talpă
ca să vadă dacă sunt viu.


Premiul II la LicArt Poezie, ediția 2011