mă știu ca pe tatăl nostru

mă cheamă valeriu și mă duc
la școală/ am trei prieteni
mari și lați
în ei pun tot ce mă sâcâie linii de tramvai paralele
zâmbete cu capul în nori
ore de fizică nedormite
liniștea suspendată deasupra capului meu gata
să cadă la primul cutremur/ am putea
să nu vorbim deloc
să vorbim toți odată
să facem schimb de fețe
schimb de voci nimeni nu ar ajunge să vadă
diferența

mă uit în oglindă
sunt la fel de urât ca și ieri
semăn cu ionuț
din banca a doua am coșuri și cearcăne
nu vreau să-mi pun ochelari
îmi dau senzația că oamenii se uită
la mine ca la un om de pe lumea cealaltă/
am putea
să locuim împreună să locuim separat
să ne izbim pe stradă unul de altul
sau invers
nimeni nu ar ajunge să vadă diferența

mi-e frică
de singurătate și
ies afară
mii de mașini trec pe lângă mine de parcă aș fi
un stâlp fără semne de circulație

nimeni nu știe că eu sunt băiatul
care scrie cu stânga/ mă pierd printre atâția oameni
cu părul lung
oameni cu părul scurt
oameni cu păr pe mână sunt
chel și mama habar n-are