Și doar Andrei are poze de familie
deși arată ca niște cărăbuși
trântiți /de pământ cu palete de badminton .
în care soarele le întrerupe zâmbetul șters .
Andrei merge în parc cu familia
și se dă doar pe un topogan , urât
cu găuri ruginite de ploaie / Andrei
stă pe Messenger , ca ceilalți copii ,
și comentează meciurile seci pe care
le-a văzut /împreună cu taică`su
la un televizor color mai ceva ca un curcubeu
rupt / sau pierde timpu` la Conter-Strike
împușcând oameni și nu rațe .
Are o familie perfectă , mai modernă decât /
o rochie tocmai prezentată la Paris ,
știe să folosească o șurubelniță
cu care să repare chestii nu și familii
pierdute / iar sora lui știe să calce haine
nu și relații dintre oameni .
El nici măcar nu are parinți în depărtări
la cules lalele / veștejite din grădinile fără apă .
sau care să aibă grjă de un cățel sbârcit
fără nume / Andrei
e încă prietenul meu imaginar , unul dintre ceilalți
copii / El nu știe să trăiască așa cum aș trăi
în locul lui .
|
|