păsările
călătoare s-au întors le vede pe geamul nespălat zâmbește dar nu-i zâmbetul ei flori de cireș
se scutură pe iarba netunsă. privește fix
și vorbește singură din nou. în jur această
oglindă gigantică i-a promis mamei
că n-o va sparge
de dragul mâinilor
deja imaginate în geamurile casei
îi vorbește despre ea
despre dorința care a pus stăpânire pe sufletul ei
despre frica de a întineri/ de a face iar 17 ani
de a renunța la legalitate
de a o pierde/ de a se pierde
hoinărind hoinărind
în fond
cu toții lăsăm păsări călătoare
să ne mănânce din palmă |