schiţă de prânz. mama

e absentă viaţa e
inoperabilă mai abandonată ca niciodată
ochii roșii o dau de gol

vreau să agăț spaima pe republicii 33
în milano
femeile adormite te-ar visa o principessa
o minune ceva. mamă o mamă

nici aici nici dincolo
nu e civilizație
oamenii își masează stomacul când
foametea se cizelează într-un vin tare de birou

ai pe faţă răutatea din 2008 mi-ai pus în
mână fructul roșu inventat
de tata puștiul căzut pe pietre de care te-ai îndrăgostit
sângele lui e mai ieftin decât armele inutile
în vis îi săruţi ochii până
ameţeşti

te păstrez în mine/ mături cea mai lașă
iarbă planurile tatei nevoia mea fundamentală
de aer

nu e nimic greșit promit să duc gunoiul
la buncăr nu-l mai folosește nimeni