schiţă de dimineață. tata

desigur viaţa e o cafea tare
negrul ei mă ajută o barieră între mine şi tipul care îngrijeşte
autostrada din milano

scrisul ăsta mă rupe/ tată
e o supă proastă de restaurant o uşă trântită în nas
cicatricea e înăuntru cu viermele ei
scândura patului are rol
de femeie mută
de insomnie/ de vaselină grafitată

tehnic vorbind e mai ușor să întind pieptul despicat de când
s-au relaxat mușchii
par cutii goale de pantofi

te iubesc tată. o tată
inventez pentru tine o frizerie o rețetă culinară
de post
îți tricotez costumul de mire
pleci de lângă mine onest şi definitiv îţi
cresc plete și o limbă bolnăvicioasă aseară țineai
furculița între dinți mai bine

mi-ar fi plăcut să ne întindem amândoi
pe asfalt să ne înghită haosul ăsta
de provincie
ca pe niste puișori uzi de ploaie. dincolo

să fim doar două trupuri înfipte într-o pâine