O altă dimineață
În care se aude aceeaşi tărăgănare
O altă zi
In care privesc oamenii-cibernetizați
Aşa-i numesc eu
Cum altfel,
Când viața lor depinde numai de un ecran
Pixelat?
O altă clipă
În care mă bucur de strălucirea soarelui
În care simt cum îmi curge
Viața (efemeră, de altfel) prin vene
Şi doar uitându-mă la frenezia
Cu care aceste ființe din jurul meu
Dau "scroll" cu ochi trişti
Mă copleşesc tumultuoasele sentimente
De dezamăgire
Nu vor şti câte lucruri
Au pierdut,
Decât după ce nu
Le vor mai avea... |
|