World Wide Web

ce situație bizară!
ajung acasă, cuprins de răcoarea de afară
deschid ușa, îmi dau jos a mea haină
mă îndrept spre bucătărie grăbit cu o conservă de păstaie
o desfac îndată, îndată cina-i consumată.

mânia mă provoacă
mă înarmez cu cuțitul care cândva tăia o ceapă
găuresc conserva și îndes în ea o sfoară
o folosesc ca pe un nunceag și o las la fereastră
ies sunete pe care nu mi le-aș fi putut imagina vreodată

/ am creat o intreagă rețea telefonică preistorică /

în seara în care ma izbesc constant de coșmaruri și nu reușesc decât a-mi reevalua existența de om banal mi se ivește o sclipire de moment
mă trezește sunetul unei noi persoane care mă așteaptă încântată la capătul firului telefonic

o conversație se dezvoltă din amurg în zori de zi
de conservă nicidecum nu m-aș putea deslipi
ca doi magneți cu poli diferiți
/ nu aș fi crezut niciodată că păstăile
mă vor juxtapune cu tine /

abia aștept momentul întâlnirii
aș fi dispus a mă oferii complet ție
ca o ofrandă celui/celei de sus
însă numai tu ești astra mea, iubire

așadar, în momentul când mi-ai devenit întreaga rutină:
• te implor să nu pleci,
• rămâi pe fir cu mine pe veci.