am 18 ani & vreo 7 periuțe

mi se pare de-a dreptul sinistru să spui
//am 18 ani//
este un act flagrant de autosabotare
induci impresia că ai trăit conștient fix atâta.
or eu n-am ales să fur jucării în groapa cu nisip
tabla înmulțirii n-am învățat-o dintr-un simț al răspunderii adânc înrădăcinat
nici măcar când am început să scriu patetic despre sentimente de secol XIX nu înțelegeam mare lucru din ce se întâmpla în jur.
am simțit capacitatea deplină de exercițiu puțin până să ajung la //18//
abia când am refuzat să mănânc fast-food știind că ar fi fost a doua oară într-o săptămână
și apoi m-am culcat la o oră care să asigure avântul optim al șutului cu care îmi dobor obstacolele cotidiene
dar nu înainte să arunc periuța de dinți exact când era nevoie.
soluția logică ce decurge de aici este să rupem cărțile de identitate
să purtăm în schimb asupra noastră o condică
unde însemnăm fiecare periuță înlocuită responsabil