poemul ăsta-i un gunoi

mă voi trezi într-o dimineață
strigând
asta da viață!
curând
îmi voi acoperi mâinile
sperând
că voi masca rănile
plângând
că iarăși mă plâng
mâncând
până îmi vine să vărs
visând
un lucru dubios
căutând
un nou ideal prin gunoi
arzând
cu ochii iar zeci de foi
poemul ăsta-i un gunoi