Neoanele de pe marginea străzii
Desenează umbre
Cu talentul unui pictor schizofrenic
Transformate de miracolul tehnologiei
În schițe făcute cu tableta grafică
De un puști ce își caută vocația
În criza adolescenței;
Ramurile copacilor tind la cer
Se ridică până sunt prea mari
Pentru a suporta toate greutățile
Și se apleacă spre copilul de sub ele
Oferindu-i o bomboană
S-ar putea ca bătrânul de pe stradă
Să se aplece după verigheta
Ce îi cade de pe deget
Din dorul iubirii
Și să prefere să nu se mai ridice
Ca să mai poată admira pentru ultima dată
Stratul de ozon ce se destramă
Prin prisma norilor roz;
Omitem ce e important
Din tablourile pe care le creăm
În goana de a avea ramuri înalte
Ce se dizolvă
La contactul norilor acum învinețiți
De bătaia vântului |