ritualul unei duminici mainstream

ai grijă
îți spuneam
ai grijă
ca mine
nu o să
te mai iubească nimEEEEEEni
poți să rămâi aici sub
plapuma călduță
lăsându-mi un hickey
discret pe gât
ca să nu mă întrebe mama
dE cE
îmi ridic gulerul tricoului
prea sus
ești tot tu
fetița care căuta monștrii
sub pat acum se ascunde de
tatăl abuziv
te eschivezi oricând
ai poftă
mda ce sa zic
condiția e să rămâi cu mine
sub plapumă
să îmi provoci
vănătăi oribile
cu călcâiele pe glezne
să inspir adânc palmele
care put a lacrimi
afterwards învață să
strângi la piept
tot ce-ți aparține
iluzia că
ai putea închide în tine:
dinții rupți pe care i-ai ascuns în crăpăturile mobilei
ca să-ți amintească momentul când
îmi făceai frecție cu carmol
ca să-mi stimulezi IQ-ul
tubul de colgate prin care
ai descoperit necunoscutul
arcurile sărite din canapea pentru care
nu mai era cale de întoarcere
offf așa e viața
ne uitam împreună la fotbal doar
ca să-mi faci pe plac
două-trei luni
atât cât citisem eu că
bărbatul se poate bucura de libertate
de tot ce e mai bun
pe lumea asta
ultima dată când
îmi mângâiai obrajii
ridicai în picioare
sentimentele din mine ca
niște microbiști sclerozați
era în mâinile tale ceva
sublim
ca ușurarea din fluierul arbitrului
când se termina meciul
sau ca atingerea delicată
a mâinii lui maradona care
ridica în picioare toată azteca